Cunoaste lumea

Noutăți

Cutremur în Poliția Română: Celebrul polițist cu umor Marian Godină își desființează șeful

  •  
  •  
  •  

Într-o postare pe Facebook făcută acum 5 ore, polițistul Marian Godină, celebru pentru povestirile sale cu umor inspirate din viața proprie de polițist, îl spulberă pur și simplu pe șeful Poliției Brașov.

În vara anului trecut, ca urmare a mediatizării povestirilor sale în toată presa română, șeful său, Ioan Aron, a intervenit destul de brutal, cerându-i să își închidă pagina de Facebook și să înceteze orice activitate de genul celei care îl făcuse celebru, fiind pe punctul de a fi dat afară și din poliție. Această situație a generat o reacție uriașă atât din partea publicului, cât și din partea presei, ceea ce i-a făcut pe mai marii poliției Brașov să dea înapoi.

Între timp, polițistul Marian Godină a publicat o carte cu povestiri culese din realitatea vieții de polițist, carte care se anunță a fi un Best-Seller. Între povestirile publicate se află și una care descrie conflictul de anul trecut cu șeful poliției Brașov. Astăzi, această relatare a fost postată pe pagina sa de Facebook. Cu siguranță, acest lucru va declanșa un cutremur în Poliția Brașov. Ce se va petrece de acum încolo rămâne de văzut. Deocamdată citiți ce povestește Marian Godină:

carte   Marian Godina ”Cei care mă urmăresc încă de la început, ştiu că pagina mea de Facebook, unde postasem vreo patru texte dintre cele incluse şi în cartea de faţă, a fost închisă pentru o zi, după care a fost redeschisă. Presa a speculat că îmi fusese închisă de către şefi. Nu am vorbit niciodată despre acel episod, deşi era întrebarea care mi se punea cel mai des. Nu am vrut atunci să răspund, nu din laşitate, ci pentru că, pur şi simplu, eu doream doar să fiu liber să scriu şi tocmai ce obţinusem asta. Nu-mi doream să încep războaie cu nimeni, voiam doar să fiu lăsat să fac ceea ce-mi place. Faptul că scriu despre asta abia aici, în carte, nu înseamnă că doresc să fac rău cuiva, scriu acum despre asta pentru că în aceste pagini mi-am expus majoritatea momentelor marcante ale vieţii mele, iar ziua în care s-a închis pagina de Facebook a fost cu siguranţă cea în care am încasat cea mai mare porţie de umilire de când mă ştiu.

A doua zi, am mers la serviciu, iar pe la ora 8, am fost sunat de şeful meu, care mi-a spus să merg la birou pentru că trebuie să mă prezint la inspectorul şef. Eram îngândurat, dar bănuiam mai mult că doreşte să mă felicite, decât să mă certe. Am ajuns în biroul inspectorului şef, însoţit de şeful meu, iar acolo i-am observat şi pe şeful Poliţiei Municipiului Braşov, adjunctul şefului de inspectorat şi, bineînţeles, şeful de inspectorat, care m-a invitat să iau loc şi a pornit discuţiile.
— Ştii de ce te-am chemat, nu?
— Bănuiesc.
— Tu ai probleme acasă, ceva probleme personale, familiale?
— Nu.
— Atunci ce ai? Ai ceva frustrări, ceva refulări, ai probleme în dragoste?
— Nu.
— Ba da. Eu zic că ai, ceva nu e normal la comportamentul tău. Ce naiba e în mintea ta? Ai văzut ce-ai făcut? Cum ai putut să scrii asemenea prostii? De unde ai tu vocabularul ăla? Ne-ai făcut de tot râsul. Şi mai ales pe tine te-ai făcut de râs. Ai văzut că ai apărut în ziar?
— Am văzut, dar nu e niciun titlu negativ, au fost percepute bine.
— Mă, tu nici măcar nu realizezi că ăia râd de tine, fac mişto. Tu crezi că ăia din presă au pus titlu aşa pentru că te plac? Au pus aşa, ironic, doar ca să râdă de tine. Băiatule, eu ţi-am zis că tu ai probleme grave. Ai citit vreodată din Freud? Tu ai un comportament de studiat de Freud.
Toţi din birou râdeau, în timp ce eu mă înroşeam tot mai tare şi îmi venea să intru în pământ.
— De ce te-ai apucat să scrii tu porcăriile ălea?
— Pentru că vreau să scriu o carte.
Vorbeam atât de încet, încât mi-am dat seama că m-au auzit doar pentru că au început iar să râdă cu toţii. Primul care dădea tonul râsului era inspectorul şef, iar ceilalţi râdeau că, no… dacă şeful râde, înseamnă că e de râs.
— Ce carte să scrii tu, mă? Ce carte? Cu mizeriile ălea?
— Dacă îmi permiteţi, sunt oameni care citesc cu drag şi astfel încep să vadă meseria de poliţist şi din alt unghi. Primesc numai mesaje de apreciere.
— Ce oameni, mă? Cine îşi pierde timpul să îţi citească ţie mizeriile? Îţi zic eu cine. Cefe late şi oameni fără carte, că un om serios nu citeşte aşa ceva. Vrei să îţi arăt eu carte scrisă de mine? Poftim!
Inspectorul şef s-a ridicat de pe scaun, s-a îndreptat spre un raft cu cărţi de unde a luat o carte şi a venit spre mine.
— Uite! Asta e carte! E scrisă de mine, că d-aia am doctorat. Uită-te în ea, ia-o în mână, ca să vezi ce înseamnă o carte!
Stăteam cu capul plecat, mă abţineam să nu îmi dea lacrimile şi îmi doream să ies cât mai repede din acel birou.
— Ridică-te, mă, de pe scaun! Ia cartea! Poftim!
Mi-a împins cartea spre mine şi m-am văzut obligat să o iau. Eram acum în picioare, cu cartea scrisă de domnul chestor în mână.
— Uite, acum ai o carte adevărată. Dacă vrei, ţi-o dau să o citeşti. Nu porcăriile tale la care se amuză scursurile societăţii.
— Domnule comandant, să ştiţi că sunt scriitori veritabili care mi-au trimis mesaje de apreciere.
— Ia citeşte, mă, un mesaj d-ăla.
Am căutat în telefon unul şi l-am citit. Era de la o scriitoare care îmi transmitea mulţumiri pentru că reuşesc să mai descreţesc frunţile oamenilor şi adăuga că, prima oară când a citit, a rămas uimită că rândurile sunt scrise de un poliţist tânăr şi pe deasupra chipeş. Mă văd foarte bine şi niciodată nu am avut în cap că aş fi chipeş, dar eu îi citisem exact comentariul primit.
— Aia e femeie, care ţi-a scris aşa?
— Da.
— Auzi la ea, că îi descreţeşti fruntea. Dar că i se întăresc sfârcurile, nu ţi-a zis?
Iarăşi ceilalţi şefi au început să râdă.
— Mă, dar acum fii sincer! Tu când citeşti comentariile ăstora, te exciţi? Uite ce te întreb eu… dar tu fii sincer! De câte ori ai citit comentariul ăsta de la asta, de zici tu că e scriitoare? Eu zic că l-ai citit de foarte multe ori acasă. Ia fii sincer, te masturbezi când citeşti comentarii de la femei?
Nu îmi venea să cred ce mi se întâmplă. Eram în stare de şoc şi nu-mi venea să cred ce aud. Iar el continua, având fundalul asigurat de râsetele celorlalţi prezenţi.
— Spune, mă. Te masturbezi?
— Domnule comandant, aş dori să plec dacă se poate. Vă rog.
— Păi oricum o să pleci, dar o să pleci de tot! Până una, alta, acum te duci de urgenţă acasă şi ştergi tot. Închizi mizeria aia de pagină şi ştergi tot!
Ai înţeles? Tot ştergi. Şi de mâine, o să discutăm în consiliu despre ce o să facem cu tine.
— Am înţeles. Dacă-mi permiteţi, mă retrag.
— Mai repede!
— Să trăiţi!
Am ieşit din acel birou şi nu mai vedeam să merg, credeam că visez urât. Deşi trecusem prin multe, nu fusesem niciodată umilit în halul ăla. Sau fusesem, dar de către recidivişti, infractori, oameni de ultimă speţă pe care îi întâlneam prin natura serviciului, dar nu de către un chestor de poliţie pe care eu îl respectasem întotdeauna până în acea zi.
Am ajuns acasă, am închis pagina de Facebook şi m-am aruncat direct în pat, fără să mă schimb de uniformă. Eram negru de supărare, scârbit şi mă simţeam cel mai mic şi mai umilit om de pe planetă. M-am tot gândit şi am hotărât ca a doua zi să mă prezint la serviciu şi să fac un raport de încetare a raporturilor de serviciu, adică să îmi dau demisia şi să renunţ la meseria pe care o iubeam mai mult decât pe mine şi pentru care luptasem atât de mult. Am făcut totul de unul singur şi pe calea grea. Am realizat că nu voi mai fi poliţist şi am început să plâng. Plângeam în hohote. Mă gândeam la şcoala de poliţie, la părinţii mei, care se chinuiseră atâta cu mine… Nici vorbă să adorm. Mi-am deschis telefonul şi am primit o grămadă de mesaje. Toţi mă întrebau ce am păţit, dacă sunt bine şi dacă ştiu ce se petrece pe Facebook. Nu ştiam. Nici nu aveam de unde să aflu, pentru că nu mai aveam cont.
M-a sunat o prietenă şi mi-a zis că lumea a luat foc rău pentru că şefii mei mi-au închis pagina de Facebook şi s-a făcut chiar o petiţie online. Am intrat de pe contul ei şi am început să citesc. În scurt timp, toată presa publica articole cu titluri jignitoare la adresa şefului IPJ Braşov. Oamenii îl numeau comunist, încuiat, alţii erau chiar mai duri în exprimare. Citeam comentariile celor ce semnaseră acea petiţie online şi nu îmi venea să cred. Aş putea scrie o sută de pagini despre asta şi tot nu aş putea descrie ce simţeam în acele momente, în care vedeam că oameni care nu mă cunoşteau, care nu mă văzuseră niciodată, scriau cuvinte atât de frumoase despre mine şi mă susţineau cu atâta înverşunare. Se distribuise şi un link cu trimitere la un formular prin care se pot face sesizări online la IPJ Braşov şi oamenii se îndemnau să completeze cât mai mulţi. Urma să aflu a doua zi că serverul Poliţiei crăpase în acea seară. Crăpase la propriu.
Nu am reuşit să dorm deloc în acea noapte şi încă îmi era gândul la demisie. A doua zi, stăteam tot în pat, cu o durere cumplită de cap, după o noapte în care mai mult plânsesem şi mă tot gândisem pe ce cale o voi lua, când a sunat telefonul. Era numărul de telefon fix al Poliţiei Braşov. Gata, mă cheamă iar acolo, iar îşi vor bate joc de mine şi mă vor umili. Am răspuns şi dispecerul mi-a spus că vrea un şef să discute cu mine şi că îmi face legătura:
— Alo!
— Să trăiţi! Vă rog să dispuneţi!
— Oooo, să trăiţi domnul Godină, ce faceţi?
Tonul lui m-a surprins, îmi vorbea ca unui prieten vechi pe care nu îl văzuse de mult timp, deşi mă văzuse cu o zi în urmă, când şi domnia-sa îmi spusese să mă duc urgent acasă şi să şterg tot.
— Ce aş putea să fac? Fac rău!
— Păi de ce? Hai dom’ne, fii bărbat, ce naiba? Uite de ce te-am sunat, haide să vedem ce facem ca să îţi salvăm situaţia asta în care te-ai băgat. Uite ce trebuie să faci tu acum… eşti acasă?
— Da.
— Bun. Intră pe internet, porneşte iar pagina aia de Facebook şi revino cu următorul mesaj: „Închiderea paginii mele de Facebook a fost strict opţiunea mea personală, nu mi-a impus nimeni să fac acest lucru, dar aşa am considerat eu să fac, deoarece lucrez la o carte, iar presa a început să îmi distribuie articolele fără să aibă drepturi de autor. M-am hotărât să redeschid pagina, însă rog presa să nu îmi mai preia articolele fără acordul meu.“

Am realizat atunci că acei oameni chiar mă credeau tare prost. Nici măcar nu trebuia să fiu inteligent ca să realizez că situaţia se răsturnase, iar acum şefii mei erau foarte presaţi ca pagina mea să reapară. Şi trebuia să reapară repede, pentru că articolele din presă în care erau terfeliţi, precum şi reclamaţiile la adresa Poliţiei Braşov nu se opreau. Chiar şi un om din guvern ieşise public şi declarase că este o mare greşeală ce au făcut cei din conducerea IPJ Braşov. Aşadar, erau acum tare speriaţi. Am simţit că mingea e în terenul meu şi nu ştiu dacă acum, la calm, aş reacţiona la fel, dar atunci, am simţit nevoia să mă răzbun.
— Cum să o redeschid? Nu şeful de inspectorat mi-a ordonat ieri să o închid?
— Ba da, dar acum am ieşit de la dumnealui din birou şi am discutat să îţi salvăm cumva situaţia.
— Dacă inspectorul şef mi-a spus să o închid, o voi deschide tot când îmi va spune dumnealui. Şi, oricum, nu o mai deschid pentru că nu mai vreau.
— Domnule Godină, haideţi totuşi, să vă salvaţi situaţia asta…
— Nu! Să vă salvaţi voi pielea şi scaunele. Nu vreau să mai vorbesc. Să trăiţi! Pagina va rămâne închisă.
Am închis, ştiind precis că voi fi sunat iar şi iar. Aşa s-a şi întâmplat.
— Alo, de ce mi-aţi închis? Haideţi să ne calmăm puţin.
— Vreau să mă sune inspectorul şef, cel care scrie cărţi adevărate, de doctorate.
— Bine, am să îi transmit să vă sune.
După aproximativ cinci minute, am fost sunat de scriitorul de renume mondial:
— Alo, Mariane, da, eu am zis să redeschizi pagina.
— Să trăiţi, dar nici nu aveam vreun dubiu că nu aţi fi zis dumneavoastră asta. Dar voiam să ştiu de unde schimbarea asta bruscă de opinie. Cum să deschid o pagină pe care scriu mizerii?
— Măi, Mariane, eu nu am timp nici să-mi văd capul, nu am stat ieri să analizez prea bine. Dar azi, m-am uitat şi eu mai bine şi chiar mi-a plăcut. Doar să ai mai multă grijă la limbaj. Acum, poţi să o redeschizi şi să revii cu mesajul ăla ce ţi-a fost transmis.
— Ăla în care să spun că am închis pagina pentru că aşa am vrut eu?
— Păi, da, trebuie să faci cumva ca să ieşi din situaţia asta jenantă şi să te salvezi.
Eram din nou uimit de acest om şi de atitudinea lui. După ce că nu avusese demnitatea să mă sune el personal din prima şi îl pusese pe un subaltern s-o facă, acum avea neruşinarea să îmi spună că eu sunt cel ce trebuie salvat.
— Am înţeles. Aşa o să fac. Doar că sunt acasă şi nu am internet, va dura ceva până voi face asta.
— Haide, că trimit acum pe cineva să vină cu un echipaj să te ia de acasă şi vii aici că avem internet.
Normal că aveam internet, dar îmi făcea plăcere să îi aud disperarea.
— Lăsaţi, că merg aici la un vecin. Haideţi, că mă grăbesc.
— Bine. Sună-mă, te rog, înainte să postezi, să vedem cum sună formularea.
— Am înţeles, vă sun imediat.
Am compus mesajul pe care aveam să îl postez şi l-am sunat pe domnul chestor doctor.
— Să trăiţi! Gata. Am scris. Vă citesc, ca să auziţi cum sună?
— Da, citeşte.
— Am scris aşa: „Închiderea paginii de Facebook a fost strict alegerea mea, nu mi-a fost impus de nimeni să fac acest lucru, am închis-o deoarece presa îmi prelua articolele fără drepturi de autor.“ Cam aşa sună mesajul ce mi-a fost dictat azi prin telefon de către şeful IPJ Braşov, care vrea astfel ca eu să mint şi să îmi bat joc de acei oameni care m-au susţinut şi care au luptat pentru mine, doar pentru ca
domnia-sa să îşi spele ruşinea care s-a abătut asupra lui pentru mentalitatea comunistă de care a dat dovadă.
— A… a… ah… a… ai scris asta?
— Exact aşa cum v-am citit. Acum o postez.
— Mariane, stai aşa! Hai să vorbim ca între bărbaţi, nu acţiona la nervi. Te cred că eşti supărat, dar nu face asta. Tu mă ştii pe mine, ştii că ţin la tine ca un tată.
— Dar să ştiţi că tata nu m-a întrebat niciodată dacă mă excit şi dacă mă masturbez când citesc mesaje de la femei. Tata îmi dădea câte 50 de lei pe săptămână când eram la şcoala de poliţie, pentru că nu avea mai mult. Îmi mai punea ceva pe card, când avea. Tata nu a scris nicio carte şi nici nu cred că a auzit de Freud, pentru că nu are doctorat şi nici chestor de poliţie nu e, dar nici nu m-a jignit vreodată aşa cum aţi făcut-o dumneavoastră ieri. Domnule chestor, nu vă e ruşine? Cu ce drept mi-aţi vorbit mie aşa, ce vă datorez eu dumneavoastră?
— Mariane, am atâtea pe cap, ieri eram şi eu supărat, avem o grămadă de probleme, dar ştii că eu am apărat întotdeauna instituţia asta şi am muncit ca să ajung unde sunt acum. Haide, să nu facem lucruri urâte şi să nu acţionăm la nervi.
— Ce mi-aţi dictat dumneavoastră acolo, nu am să scriu niciodată. Nu aş putea niciodată să mint în halul ăsta. Oamenii mi-au luat apărarea şi lor le datorez acum atitudinea dumneavoastră linguşitoare.
— Măi, Mariane…
— Dacă nu erau oamenii care să pună presiune pe voi, acum eram probabil în consiliul de disciplină. O să mă gândesc dacă redeschid pagina. Să trăiţi!
— Auzi, stai aşa să îţi spun şi eu una tare pe care am auzit-o la tamponări. A venit una acolo odată şi a zis că i-a intrat unul în fund. Ha, ha, ha!
Penibil…”

Domnule chestor IOAN ARON, știți că tata a plâns când a citit capitolul ăsta ieri și a aflat pentru prima oară ce mi-ați făcut în ziua aia? Aveți demnitatea și onoarea să recunoașteți că a fost exact așa cum am scris eu aici? Aveți curajul să negați?

Câte exemplare din acea carte de doctorat, cu care vă lăudați, au fost vândute? Cine a cumpărat-o? Studenții pentru un punct în plus la notă? Nu pot afirma asta cu tărie, dar aș băga mâna în foc că e plagiată și tare mi-e că nu m-aș arde.

De ce stă echipajul ăla de poliție zilnic pe str. Griviței, când e atâta nevoie de polițiști în tot orașul? Locuiți cumva în zonă și vă place să vedeți mașina de poliție acolo? De ce trebuie să stea un polițist zilnic să vă aștepte când veniți la muncă și să vă salute cu mâna la caschetă? Știți că în timp ce polițistul ăla vă păzește, la Biroul Tamponări se stă la coadă cu orele, pentru că e un singur lucrător? Cum ați gândit sistematizarea intersecției Nicolae Titulescu-Dimineții? Sau de fapt, ați gândit-o vreun pic? De ce spuneați după ce mi-am redeschis pagina, de față cu alți colegi, că nu ați vrea să fiți în pielea mea când voi fi prins luând mită 100 de euro? Aveți de gând să-mi înscenați ceva?

În legătură cu cartea mea FLASH-URI DIN SENS OPUS, vă pot spune că a fost deja comandată de multe mii de „cefe late și scursuri”, așa cum i-ați numit. O puteți comanda și dumneavoastră de pe www.curteaveche.ro. O să vă mai regăsiți prin ea, dumneavoastră și alții care își bat joc de polițiști și de Poliția Română. Lectură plăcută!

Marian Godină

 

 


Cunoaşte Lumea --> Prima pagină


  •  
  •  
  •  

37 Comments on Cutremur în Poliția Română: Celebrul polițist cu umor Marian Godină își desființează șeful

  1. Tare!! Sper ca o sa-l dea jos pe netrebnicul ala de sef al IJP.

  2. Bravo baiatu fii vertical si intro zi osa ti se alature si alti colegi care nu mai suporta umilintele (ca stim toti ca sunt multi cefe late care ne conduc) si poate se va schimba ceva in bine. Felicitari pentru curajul tau.

    • Daca opinia publica si mass media nu vor fi alaturi de el si nu il vor sustine indeajuns de mult,nenorocitii il vor manca ! Asa functioneaza sistemul,numai la o presiune publica serioasa isi retrage tentaculele de pe cel vizat.Respect,domnule Godina ,respect din tot sufletul!

  3. Bun! Ar cam fi vremea sa inteleaga cam toti ” capii” institutiilor de stat ca tot multimea este cea care ii tine in functie nu doar ” alesul” care i-a plantat acolo. Bun, inteleg revolutie furata/ lovitura de stat decembrie 1989 , poate ca ar fi cazul ” s-o facem pe bune” daca astia nu se trezesc!

  4. Normal ca au avut comportament de cmunisti, le era frica sa nu prinda popularitate si sa le sufle scaunele si fuctiile.Asta e cea mai buna dovada ca sunt si tineri incoruptibili dar cu au loc de porcii astia care detin functii pe viata.Luati aminte, daca nu suntem uniti, astia ne duc in prapatie.

  5. apararea ta este sa te evidentiezi cat mai mult , fii cat mai vocal , bravo , ca tine cat mai multi….

  6. ioan bandila marceanu // 16 februarie 2016 at 19:34 // Răspunde

    Pai asa se intampla si in perioada militienilor, cei mai buni, care-si faceau treaba cu demnitate si cu cinste erau inlaturati, dati afara, sau presati sa-si deie demisia iar sefii se inconjurau doar cu cei fricosi care -i aprovizionau cu porci, miei, vin, tuica , si tot felul de bunatati, femei, tigari kent,pesti, dar acestea sunt mizilicuri pe langa ce se intampla azi. Astia au acuma doctorate plagiate si sunt TOBA de carte si obrazul ca SORICUL.Bravo Marian Godina, vreau si eu cartea s-o compar cu a mea, o situatie asemanatoare dar mult mai grava. Doamne ajuta. Sunt alaturi de tine

  7. cu tot respectul pentru DOMNUL POLITIST nu cred ca este in apele lui.are mult TUPEU sa-si deranjeze sefi,nu ar trebui sa uitam de cazul BERBECEANU.ori cand i se poate inscena ceva,doar are de a face cu persoane fara caracter,comunisti adevarati.sa aiva parte de mult noroc,si sa dea DOMNUL sa incepem sa traim intr-o tara civilizata,cu respect pentru cel care isi face serviciul cu respect pentru concetateni lui.

    • Domnule Petru,

      In asemenea situatii, trebuie sa intelegi ca se umple paharul.
      Dupa o asemenea drama, unele persoane se pot si sinucide! El a ales sa lupte si mai mult de atat, sa le-o si intoarca javrelor.
      Daca il sfatuiesti sa bage capul in pamant, te compatimesc, pentru ca inseamna ca faci parte din tagma lasilor, care pleaca si celalalt obraz.
      ORICUM VIATA de pe pamant e extrem de SCURTA. Tu ii ceri sa renunte la demnitate. Omul are integritate! Si daca asta sta in esenta lui, nu va putea sta ca oaia dusa din stanga in dreapta.

      Nu mai e ca pe vremea dumitale (deduc faptul ca esti mai inaintat la varsta dupa cum ai scris verbul ”a avea” -> „sa aiva”). Acum avem o libera exprimare care poate sa rasune mult mai usor si orice gest pe care ti-l face cineva il poti pune in lumina cum nu il puteai afisa in trecut.

  8. Tare foarte tare ! Cu stima Mariane !!

  9. Acum tre sa mearga inainte,sa citim cartea si dupa….comentam
    Oricum are mult mult curaj marin al nostru

  10. Multă stima Domnul Mariana Când adevărul e de partea ta și îl susti cu demnitate,după tot timpul vi stimat.

  11. nu-mi vine să cred ce tărie de caracter poți să ai !!! recitesc și îmi vine să cred că e un capitol dintr-un bun roman polițist care este doar în capul unui veritabil scenarist …. recitesc și nu-mi vine să cred. … abia aștept să -mi ajungă cartea …. cred ca o să o citesc pe ,, nerăsuflate ” !!! Rămâi vertical , nimeni și nimic nu te va putea pune la pământ! !!

  12. Bravo. Mi-a placut. Dar ai mare grija, caci astia au sa se uneasca si vor incerca sa dea cu tine de pamant. Tot timpul sa ai cu tine ceva sa inregistrezi de cate ori opresti pe cineva la control si daca iti pun bani in documente sa-i arunci pe jos sa nu pui mana pe ei sa-ti ramana amprentele. Vor incerca orice. Tinete tare poate asa unii colegi te vor lua de exemplu.

  13. Respect! Prin atitudinea dvs. curățați puțin haină poliției, mânjita de șefi și colegi corupți. Ar fi frumos să vi se alăture colegii așa încât să ” va luați secția înapoi „.

  14. Grijă mare Mariane și capul mereu sus…

  15. Uneori am mai auzit povesti de genul celei povestite de Marian ; ma amuzam si intr-o oarecare proportie imi spuneam in sinea mea ca se fabuleaza ca sa iasa povestea spumoasa. Insa daca din atatea surse auzi despre acelasi gen de abordare a problemelor , despre incapacitatea de a fi lider si nu sef a celor care conduc inspectorate , sectii si orice departament de politie , atunci este 100% adevarat. Astia merita sa fie facuti de rusine si sa poarte dupa coada lor toate tinichelele din lume , sa-i recunoasca ca „oameni de nimic” oricine-i vede de acum pana la adanci batraneti. Ramai drep Mariane ( te rog sa ma scuzi dar suna mai bine asa decat Dle Marian) si lumea te va sustine . Atentie la tot ce misca in jurul tau ca ti se vor intinde capcane.

  16. RESPECT !!!

  17. Respect domnul Godina am trecut si eu prin aproape aceleași umilințe dar am preferat sa ma retrag dupa ce i-am facut albie de porci dacă rămâneam ma mâncau de viu pentru ca asa este construit sistemul

  18. Felicitari! Asemenea „sefi comunisti”sunt si in alte institutii, in speta, penitenciare. Multi dintre ei nu au curajul sa vorbeasca, exact pentru ceea ce ati spus dumneavoastra, adica le este teama sa nu fie dati afara din sistem. De astfel de cadre ca si dumneavoastra are nevoie Romania noastra frumoasa, dar din pacate frica domina omul.

  19. „Ceafa lata” e expresia preferata a tortionarilor „cu doctorat” din militia de trista amintire. Daca toti ocupantii posturilor sus-puse din „politia” de azi ar putea fi testati am ramane surprinsi cati analfabeti se uita la noi, „niste biete scursuri”, de sus in jos(ca doar au „doctorate”,nu?). Si asta pentru ca bolsevicii, prosti si inculti cu un ghem de invidie in loc de inima(ca sa nu mai vorbim de lipsa creierelor), si-au impartit posturile inalte si necuvenite dupa servilism si manuirea bastonului (adica „pulanul”, doar nu va gandeati la cel de maresal). De-asta a luat nastere Garcea-al nostru! As fi tare curios sa aflu cati uniformati se regasesc in acest personaj, dealtfel haios. Ca doar suntem descendentii lui Caragiale… Au, dar stati un pic, am aflat de la cel mai mare „istoric”, doctor in istoria pupincurista, chiar doctor mamos, extrauterin de destept, „ilustrul” Lucian Boia, ca de fapt Caragiale nu e roman, ca mai toate valorile noastre nu sunt romani… Scuze, c-am dat-o dintr-una-n alta, dar toate se leaga, totul e interdependent dupa cum nu exista conincidente. Am convingerea ca incet, dar sigur, ca romanul se trezeste dupa somniferele care i-au fost administrate de catre acesti ticalosi numiti clasa politica! Bravo, Mariane!
    Desteapta-te ROMANE!!!

    PS: sincere multumiri omului Daniel Roxin pentru TOT ce face in a trezi constiinta nationala! Fara asemenea oameni n-am afla adevarul!

  20. pe principiul ” fa-i o perchezitie. Cauta-l si-n cur ca se uita dusmanos.” Asa actioneaza sefii din politie.

  21. Dle Marian,

    Aveti tot respectul meu! Va scrie un arhitect de 30 de ani.
    Indiferent de ce decizie o sa luati pe viitor, sa fiti constient ca aveti in maini o „bâtă” mai mare decat au ei.
    Aveti o natie intreaga de oameni educati care va sustine.

    Cu stima,
    Ionut B.

  22. An astfel de cazuri ajungi sa ai acasa lângă tine un om pensionat pe caz de boala din cauza sefilor.un om care a iubit din tot sufletul meseria de politist si la vârsta de 47 de ani esti obligat sa te pensionezi din cauza stresului.si amenintarilor din partea sefilor .si sa traiesti din salariu tăiat la jumatate.dupa nopti nedormite . Succes domnule politist

  23. Bravo.bravo.bravo,respect pt tine domne politist.fii foarte atent cu sacalii.iti urez mult succes.

  24. Nu am lucrat niciodata in politie , dar nu suport bataia de joc. Din aceasta cauza am renuntat la Academia de politie cu o luna inainte sa dau examenul scris.Cu tot dragul pe care l as fi avut sa fiu politist, chiar nu mai vreau de nici un fel. In acea luna mi am schimbat cu 180 de grade parerea despre politie, iar micul rezumat al dumneavoastra ma face sa cred ca am facut ce trebuia. In schimb respect oamenii ca dumneata care au curajul sa le dea o „palma” sefilor public daca acestia gresesc. Mult succes in continoare domnule Marian Godina. Sunteti un exemplu pozitiv pentru societate.

  25. Bravoo Mariane!
    Tu esti un politist exemplar cum ar trebui sa fie multi.

  26. Bravo cocos, tot respectul

  27. demn,destept… si curajos !! din astia se pun SEFII si nu balaurii,mitarii,baligarii de comunisti si stalinisti santajabili !
    incredibil… te mastrubezi ??? asa ceva nu doar discriminare este ci si penal este !!

    se mai mira cineva de ce legile nu se respecta,de ce hotia e asa la nivele inalte,de ce rOm ania impaarte cu bUlgaria ultimul loc in Europa si ca cea mai corupta,criminalizata,handicapata … si discriminatorie ??

    IATA DE CE;comunistii,baligarii,hotii,calaii si lingaii infiltrati in tot si toate !
    demitetii ,trimiteti or dupa gratii or acasa !!

    SPUNE CANADA.

  28. Foarte talentat si curajos… Bravo Domnule politist!
    🙂

  29. Doru-Calin Ciobanu // 18 februarie 2016 at 12:00 // Răspunde

    ABSOLUT FABULOS DOMNULE GODINA! SINCERE FELICITARI PENTRU CURAJUL SI DEMNITATEA DVS.!!

  30. ZAMFIRESCU ION // 18 februarie 2016 at 13:30 // Răspunde

    Domnule politest ori esti nebun ori esti cel mai curajos roman.Oricum ,bravo!

  31. Am avut si noi in zona un politist care a vrut sa demaste neregulile comise de sefii lui insa a sfarsit prin a fi scos din sistem si pensionat de boala ca a luat permisul cui nu trebuia printre altele.
    http://www.evz.ro/politistul-orfan-in-greva-foamei-seful-i-a-taiat-apa-si-caldura.html

  32. Ceea ce face dl. Godina e demn de tot respectul nostru. Ii doresc sa isi mentina echilibrul in continuare (nu e usor sa faci ce a facut el), sa fie optimist si increzator. In acelasi timp, sa ramana un politist exemplar, adica unul cinstit si corect. Eu unul sunt convins de asta!

Lasă un răspuns la marian Anulează răspunsul

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii