Noutăți

Curajul unui luptător Gurkha: înarmat doar cu un cuțit, Bishnu Shrestha s-a confruntat cu un grup numeros de tâlhari care luaseră în stăpânire un tren. Care a fost deznodământul?

Acum aproape șapte ani, într-o zi de toamnă, Bishnu Shrestha călătorea cu trenul Maurya Expres. Ocupase un loc lângă fereastră și se bucura, în liniște, de peisajele care i se derulau înaintea ochilor. Nici nu bănuia că urma să fie protagonistul unei întâmplări care avea să facă înconjurul lumii.

Bishnu Shrestha avea, pe atunci, 35 de ani și era un militar în retragere ce făcuse parte din temutele trupe Gurkha – vestite în toată lumea pentru curajul lor și pentru victoriile obținute de-a lungul timpului pe câmpurile de luptă.

Noaptea s-a lăsat iar trenul a pătruns în jungla deasă din Bengalul de Vest (India). La miezul nopții trenul s-a oprit subit și în vagoane au pătruns numeroși indivizi cu înfățișare cruntă, puși pe rele.

d

Bandiții erau înarmați cu săbii, bâte, cuțite și umblau din vagon în vagon colectând portofele, bijuterii, laptop-uri, telefoane, ceasuri, de la călătorii terifiați. Nimeni nu îndrăznea să se împotrivească, întrucât ticăloșii erau vreo 40 la număr.

Când o parte din ceata de tâlhari a ajuns în vagonul lui Bishnu Shrestha – care până atunci activase ca infanterist Gurkha – au încercat să-l facă să-și cedeze bunurile, dar acesta s-a împotrivit iar răufăcătorii au trecut mai departe.

Bishnu a rămas la locul său. Peste puțină vreme tâlharii au pus ochii pe o fată de 18 ani care călătorea împreună cu familia și s-au adunat pentru a o silui chiar acolo, în văzul părinților săi. Un asemenea lucru era de netolerat de către Bishnu, fost ostaș și luptător Gurkha, chiar dacă se afla în cea mai gravă inferioritate numerică, niciun alt pasager nefiind dispus să i se alăture.

Kukri

Kukri

La retragerea sa din armată, Bishnu își luase acasă cuțitul kukri care îl însoțise, până atunci, în misiunile la care luase parte. Cuțitul kukri reprezintă o armă tradițională a vitejilor luptători Gurkha. Datorită formei lor, aceste arme albe au fost utilizate într-o manieră foarte asemănătoare cu pumnalele de tip sica ale străbuniilor noștri geto-daci.

Cuțitele kukri, teribila armă a războinicilor Gurkha (din Nepal), au o formă de bumerang, anume concepută pentru a face ravagii, atunci când, în confruntările militare, se ajungea la lupta corp la corp. Nu este exclus ca originea cuțitului kukri și a pumnalului curbat al geto-dacilor să fie una comună, dată fiind străvechea moștenire indo-europeană în Eurasia (inclusiv în Nepal!).

Sica geto-dacică

Sica geto-dacică

Între Bishnu și nelegiuiți s-a încins o luptă pe viață și pe moarte. Fostul militar l-a prins de gât pe primul dintre atacatorii tinerei, folosindu-i corpul drept pavăză. Curând, trei dintre tâlhari au căzut sub loviturile armei tradiționale mânuită de către fostul militar. Incababili de a-l doborî pe Bishnu, care s-a apărat cu iscusință și înverșunare în spațiul redus al vagonului, ceilalți tâlhari s-au retras, unii dintre ei cu leziuni severe.

Dar nici Bishnu nu scăpase nevătămat. S-a ales cu o rană adâncă, de cuțit, la mâna stângă. A luptat cu energie, vreme de 20 de minute, până când ultimul tâlhar a părăsit vagonul. Curând, în următoarea gară, forțele de intervenție au împresurat trenul. Bishnu a fost preluat și dus, imediat, la spital. I-a luat aproape două luni, pentru a se reface, în urma aprigei confruntări.

f

Bravul Bishnu s-a dovedit vrednic urmaș al luptătorilor Gurkha de care englezii se rugau, cu cerul și cu pământul, să se înroleze în armata colonială. Pentru curajoasa sa intervenție, care îl putea costa viața, a fost recompensat cu două medalii, cu un cuțit kukri placat cu argint și o sumă importantă de bani, din care o parte era recompensa oferită de autorități pentru contribuția adusă la capturarea nelegiuiților.

La rândul său, familia fetei atacate în tren s-a oferit să-i acorde o răsplată consistentă. Refuzând răsplata, Bishnu a declarat că: „Lupta contra inamicului, pe câmpul de bătălie, este datoria mea, ca soldat. Atacarea tâlharilor, în tren, a fost datoria mea, ca om!

Deviza trupelor Gurkha este „mai bine să-ți pierzi viața, decât să fii un laș”. Gurkha sunt, potrivit Wikipedia, băștinași din Nepal care s-au remarcat ca membri ai trupelor coloniale engleze din India, ca ostași ai Marii Britanii și, nu în ultimul rând, ai armatei țării de baștină.

c

În vremea conflictului dintre britanici și armata Nepalului, luptătorii Gurkha au stârnit admirația primilor. Ulterior, când s-a instaurat pacea, britanicii au insistat ca războinicii Gurkha (Gorkha) să se înroleze în armata colonială, însă mulți dintre ei n-au acceptat să activeze, acolo, decât ca ofițeri.

Sam Hormusji Manekshaw (1914-2008), șef al Statului Major al armatei Indiei pe durata Războiului Indo-Pakistanez din anul 1971, a declarat, cu privire la acești bravi luptători nepalezi, că: „Atunci când un bărbat spune că nu-i e teamă de moarte, este fie un mincinos, fie un războinic gurkha!

a

h

g

Surse: www.indiatimes.com, wikipedia.org, www.popularmechanics.com, www.rawinterest.com

Autor: Tomi Tohaneanu


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

4 Comments on Curajul unui luptător Gurkha: înarmat doar cu un cuțit, Bishnu Shrestha s-a confruntat cu un grup numeros de tâlhari care luaseră în stăpânire un tren. Care a fost deznodământul?

  1. Și ce crezi că are kukri comun cu pumnalele sica?
    btw – de unde au fotografiile cu sica? pune sursa și eventual îți zic care- legătura

  2. Ion Logofatu // 30 iulie 2017 at 22:03 // Răspunde

    Aceasta “arma alba” se aseamana cu armele folosite de macedoneni si de daci.Este foarte simplu de remarcat asemanarea cu armele folosite de catre ostasi in istoria scitilor si babilonienilor. Dar interesant armele folosite de daci ce erau pe Columna lui Traian in majoritate au fost distruse?? cu exceptia pumnalului cu care chipurile s-ar fi omorit Decebal?? Istoria are itntodeauna editori din partea celor care au invins si politica trebuie sa controleze opinia generatiilor viitoare, de aici apare “lasitatea generatiilor cind se vede sinuciderea strabunului”?? Un fapt cit se poate de neverosibil, doarece este greu de imaginat un conducator dac in lupta raminind singur si fara garda personala si mai ales fara ciini pe care dacii ii aveau mereu in razboaie..asa ca este mai usor de mintit decit de aratat to alaiul care era in realitate. Asasasinarea regelui devine sinucidere si asa istoria in piatra ramine un element evident pentru generatiile viitoare de istorici vinduti pe bani sau pe pozitii, si apoi politicieni??

  3. Aoleu….caini ??……deci chiar suntem urmasii lor….iar cainii din Romania…urmasii cainilor dacilor ? :)))

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii