Noutăți

Captivanta poveste a lui Robinson Crusoe s-a bazat pe fapte reale. REALUL ROBINSON CRUSOE a fost corsarul Alexander Selkirk!

Unul dintre romanele memorabile ale copilăriei multora dintre noi a fost „Robinson Crusoe”, în care eroul principal a petrecut ani de zile pe o insulă pustie, urmare a unui naufragiu. Multe dintre aventurile prezentate în romanul lui Daniel Defoe au fost trăite de către un anume Alexander Selkirk, în vreme ce alte întâmplări relatate în captivanta carte sunt rodul imaginației autorului.

Alexander Selkirk, fiu de cizmar, s-a născut în Scoția anului 1676. În 1703, Selkirk s-a alăturat unei aventuroase expediții, condusă de către William Dampier – care a fost cel dintâi navigator ce a realizat circumnavigația (înconjurul) mapamondului de trei ori. Erau vremuri în care se dădea o luptă aprigă pentru dominația maritimă iar navele-corsar bântuiau mările. Selkirk a părăsit Irlanda la bordul unei nave numită Cinque Ports, pe care lucra ca timonier.

c

La părăsirea țărmului, corabia-corsar pe care lucra Selkirk era condusă de către un căpitan numit Charles Pickering. Dar s-a întâmplat ca Pickering să-și dea duhul la puțină vreme după plecare, fiind înlocuit de către un tânăr de neam nobil, pe nume Thomas Stadling. Noul căpitan nu era agreat de către echipaj. Pe parcursul expediției, vasul Cinque Ports și-a aruncat ancora aproape de țărmul unei insule izolate, nelocuite, în apropiere de coasta actuală a statului Chile.

Vreme de o lună, marinarii au stat pe insulă, pentru a-și reface forțele și a se aproviziona. Când tânărul căpitan a decis că trebuie să ridice ancora, pentru a-și continua drumul, Selkirk a obiectat că vasul nu se afla într-o bună stare de navigație, că necesită reparații și că nu va face față confruntării cu oceanul furios. Între cei doi oameni ai mării a avut loc un schimb dur de replici.

a

Văzând că tânărul și orgoliosul căpitan nu este receptiv la recomandările sale, Selkirk a afirmat că dorește, mai degrabă, să fie lăsat singur pe insulă, decât să se aventureze pe mare, cu o corabie nesigură. Deoarece tânărul căpitan nu-l putea suferi pe Selkirk, a acceptat cu bucurie propunerea acestuia.

Selkirk a fost părăsit pe insula Mas a Tierra. Astăzi, această insulă poartă numele de Robinson Crusoe. Este cea de-a doua, ca mărime, dintre Insulele Juan Fernandes. Înainte de a pleca, foștii săi camarazi i-au lăsat lui Selkirk câteva obiecte necesare supraviețuirii în sălbăticie. Printre acestea se numărau câteva haine, un cuțit, un topor, o cratiță, o muschetă, o Biblie.

z

Vreme de patru ani Selkirk a trăit în deplină solitudine pe insula Mas a Tierra. A dus o viață de vânător-culegător. Din meniul său făcea parte și carnea de capră. Caprele pe care le dobora el erau urmașele celor care fuseseră părăsite în trecut, pe insulă, de către alți marinari. Pentru a se adăposti, adevăratul Robinson Crusoe și-a construit două cabane de lemn. În loc de covoare folosea piei de capră. Când hainele i s-au rupt, și-a confecționat straie noi tot din acest material. Își petrecea timpul liber citind din Biblie, pe care ajunsese, probabil, să o cunoască pe de rost.

Ce s-a întâmplat cu corabia Cinque Ports, după părăsirea insulei? Ei bine, se poate spune că Selkirk a fost inspirat în opțiunea sa! Vasul s-a scufundat în curând, în apropierea țărmurilor Columbiei. Căpitanul Stradling și încă șapte „lupi de mare” au supraviețuit, dar au fost capturați de spanioli, fiind foști membri ai echipajului unui vas-corsar. Supraviețuitorii au fost întemnițați în Peru.

Selkirk avea o viață acceptabilă, dar ducea dorul contactului uman. Pesemne, cel mai mult tânjea după jumătatea cea mai frumoasă a neamului omenesc, după urmașele Evei. Scruta orizontul zi de zi, cu speranța că o să apară un vas care să-l poată duce din nou în sânul civilizației.

b

Într-o bună zi, adevăratul Robinson Crusoe a constatat cu bucurie că se apropiau de țărm două vase. Dar bucuria sa s-a preschimbat în cea mai grozavă frică. Erau vase spaniole. Risca să fie ucis de către marinarii spanioli. Așa că și-a părăsit adăpostul și s-a retras, îngrozit, către mijlocul insulei, rugându-se să nu fie descoperit. Din fericire, spaniolii au părăsit insula, după o vreme.

Rugăciunile neîncetate ale lui Selkirk au ajuns acolo unde trebuie și n-au rămas fără consecințe. În luna februarie a anului 1709 el a văzut două vase care se apropiau de țărm. S-a îndepărtat la o distanță sigură, pentru a nu fi observat. Însă și-a dat seama iute că n-avea motive să se ascundă. Nou-veniții erau conaționali de-ai săi.

f

Corăbiile aparțineau corsarului Woodes Rogers. Căpitanul unuia dintre vase îl cunoștea pe Selkirk, care a fost primit la bord. După revenirea la civilizație a mai activat pe navele-corsar, până în 1711. Peste doar un an, Woodes Rogers a publicat o carte despre viața sa de corsar, în care a menționat și o parte dintre aventurile relatate de către Alexander Selkirk.

Romanul lui Daniel Defoe, care se numără printre cele mai bine vândute cărți și astăzi, a fost publicat în 1719 iar personajul său principal, precum și decorul în care s-a petrecut aventura vieții sale au fost create pornind de la relatările lui Alexander Selkirk, mai bine zis ale veritabilului Robinson Crusoe.

d

e

Autor: Tomi Tohăneanu

Surse: annoyzview.wordpress.com, www.telegraph.co.uk


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

1 Comment on Captivanta poveste a lui Robinson Crusoe s-a bazat pe fapte reale. REALUL ROBINSON CRUSOE a fost corsarul Alexander Selkirk!

  1. Ai dracu ăștia cu columna lor! Acuma cine ar putea băga o cerere de retrocedare a insulei? Daniel sau Alexandru?

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii