C-TIN DULCAN, neurolog, vorbește despre Lumea de Dincolo: „Viaţa noastră pe pământ este doar o mică parte din ceea ce avem de trăit”
Este medic neurolog şi psihiatru, cercetător în domeniul conştiinţei, o fire curioasă şi temerară, ce a îndrăznit să caute răspunsuri despre om în teritorii ale cunoaşterii încă neexplorate.
Distinse cu premii şi declarate bestsellers, cărţile domniei sale au schimbat viziunea ştiută despre univers, punând pe gânduri o întreagă comunitate ştiinţifică. Cea mai recentă apariţie, Mintea de dincolo, nu e doar rodul unor lecturi extrem de vaste, ci şi expresia unei inteligenţe ieşite din comun, ce a reuşit performanţa absolut originală de a pune cap la cap concluziile fizicii cuantice, ale psihologiei transpersonale şi ale ştiinţelor neurocognitive, cu experienţele religioase şi ale morţii clinice, pentru a ne oferi o descriere cât mai aproape de realitate a lumii de dincolo. Un demers impresionant, ce reafirmă originea noastră divină şi importanţa de a trăi după legi spirituale, ne spune Formula As.
„Moartea clinică este o trecere între două lumi”
– Domnule Constantin Dulcan, tocmai a ieşit de sub tipar cartea dvs. cea mai recentă, care adună şi sintetizează studii şi mărturii ale experienţei morţii clinice. De ce aţi ales tocmai acest subiect? Poate experienţa morţii clinice să dezlege unele mistere ale existenţei umane?
– Nimic din ce am scris până acum n-a fost premeditat. M-a mobilizat de fiecare dată curiozitatea de a şti ce este dincolo de noi. Aş putea spune că, scriind, mi-am răspuns singur la multe întrebări. Am scris întâi Inteligenţa materiei, pentru că am vrut să argumentez ştiinţific intuiţia că în spatele tuturor lucrurilor se află o Raţiune universală care ordonează şi coordonează totul. Şi că această Raţiune e Dumnezeu. Dacă Dumnezeu există, atunci şi noi, oamenii, trebuie să avem un sens. Cea de-a doua carte, În căutarea sensului pierdut, a fost motivată de faptul că lumea actuală se înscrie din punct de vedere moral pe o curbă descendentă. Am pierdut legătura cu Sursa şi am uitat de ce suntem aici. Singuri, fără o busolă spirituală, am alunecat în marele impas moral, social şi economic în care ne aflăm. Acum, ceea ce am încercat în cartea Mintea de dincolo a fost să arăt că experienţa morţii clinice vine să susţină cu argumente clare originea noastră spirituală – idee pentru care pledează descoperirile fizicii cuantice, religiile, psihologia transpersonală, ştiinţele neurocognitive şi nu numai acestea. Toate sursele discutate ne spun că viaţa noastră pe pământ e doar o mică parte din ceea ce avem de trăit, o lecţie pe care trebuie să ne-o însuşim pentru evoluţia noastră spirituală. Scriind această carte, simt că am încheiat un ciclu fundamental al adevărului despre noi. Suntem şi materie, suntem şi spirit, a reduce existenţa lumii doar la dimensiunea ei fizică înseamnă a ne întemeia viaţa pe un adevăr incomplet.
– Ce înseamnă concret, din punct de vedere medical, moartea clinică?
– Moartea clinică este acea experienţă în urma căreia individul traversează toate etapele morţii biologice, dar nu definitiv, fiindcă e resuscitat, readus la viaţă spontan sau prin intervenţie medicală, iar funcţiile sale vitale sunt reluate. Ce trăiesc aceste persoane în timpul morţii clinice e însă tulburător. Studiul experienţelor de moarte clinică demonstrează că există un tipar comun la toată lumea, indiferent de rasă, origine sau moment al istoriei.
– Sunt cunoscute cazurile celor care s-au reîntors la viaţă şi au avut, în timpul morţii clinice, o seamă de revelaţii. Ce „văd” de fapt aceste persoane?
– La început, chiar în momentul morţii, subiecţii sunt confuzi, nu înţeleg ce li se întâmplă. Durerea, în cazul celor foarte bolnavi, încetează brusc. Apoi conştientizează că au murit şi încep să-şi vadă din afara lor corpul bolnav, rănit sau abandonat. Se miră că nu pot fi văzuţi şi nu pot fi auziţi de nimeni; sunt uimiţi să-i audă pe cei din jur că-i declară morţi. Decorporalizaţi, îşi caută rudele, vor să le îmbrăţişeze, dar mâna lor trece prin corpul acestora fără să fie percepută. Într-un caz citat de Kenneth Ring, un soldat american mutilat în războiul din Vietnam şi-a văzut corpul de deasupra sa. A văzut elicopterul american care l-a transportat la spital şi, spune el, „m-am întrebat unde sunt dus şi am zburat după el”. Cei mai mulţi indivizi vorbesc apoi de imaginea unui tunel, prin care sunt obligaţi să treacă, singuri sau însoţiţi de ghizi – rude decedate sau îngeri. Este trecerea dintre două lumi, din lumea noastră fizică în lumea spiritelor, în lumea de dincolo.
– În cele mai multe cazuri, indivizii se întâlnesc cu o Fiinţă de Lumină. E chiar Dumnezeu?
– Dincolo de tunel, toţi martorii acestor experienţe văd o lumină vie, de o strălucire foarte intensă, care nu orbeşte totuşi. E o lumină feerică, învăluitoare şi caldă, ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au trăit aceste experienţe spun că e Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau Allah, în funcţie de apartenenţa religioasă a fiecăruia. O fiinţă pe care o descriu mai degrabă ca pe o impresie trăită, decât ca pe o figură concretă. Se şi spune că Dumnezeu este aşa cum şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în realitate nu este ca în niciuna din închipuirile noastre. Aşa cum mărturisesc cei care au experimentat moartea clinică, Dumnezeu îi întâmpină cu o iubire copleşitoare, o pace profundă şi o stare de beatitudine despre care toţi spun că nu au mai trăit-o niciodată. Nici urmă de Dumnezeul dur, ameninţător şi acuzator, cum e descris tradiţional.
– …care în plus ne va supune la Judecata de Apoi.
– Există şi în mărturiile acestor oameni un soi de judecată. Este filmul vieţii pe care îl văd cei ajunşi în faţa Fiinţei de Lumină, un film panoramic cu amănunte în detaliu. Aceasta este, cred, expresia Judecăţii De Pe Urmă, cu care ne-au obişnuit religiile. Nu ne judecă nimeni, ne judecăm singuri, fiindcă, văzând acest film, trăim, în toată cruzimea sa, efectul acţiunilor noastre asupra altora. Dannion Brinkley, un caz celebru de moarte clinică, mercenar angajat în armată, mărturiseşte că a simţit durerea provocată de gloanţele trase pe front în soldaţii armatei inamice, dar şi durerea şi disperarea copiilor, mamelor şi soţiilor celor ucişi în timpul misiunilor lui. A mărturisit că a simţit inclusiv durerea propriului câine, pe care îl lovea, enervat că îi roade covorul. La filmul vieţii nu eşti, deci, un simplu spectator, ci trăieşti aievea durerea şi tristeţea pe care le-ai produs altora, dar şi bucuria şi recunoştinţa celor pe care i-ai ajutat sau i-ai iubit.
– Există, deci, o plată în ceruri a tuturor faptelor noastre?
– Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ. Există o lege cosmică, după care tot ce facem altora se repercutează asupra noastră, mai devreme sau mai târziu, prin boală, necazuri şi nefericire. Iadul e mai degrabă o stare de spirit, o stare a conştiinţei noastre încărcate de rele. Toţi cercetătorii acestor fenomene afirmă cu convingere că nu există dincolo o pedeapsă divină fără sfârşit, pentru nimeni.
– Să revenim la experienţa propriu-zisă a morţii clinice. Ce se întâmplă mai departe?
– După ce filmul vieţii îi face să înţeleagă unde au greşit şi unde au procedat corect, celor aflaţi în moarte clinică li se arată o barieră, o punte sau un râu, şi li se interzice să treacă. E semnul distinctiv dintre cele două lumi. „Nu este încă timpul” e ceea ce aud cei mai mulţi dintre ei. Altora li se spune, într-o formă sau alta, „Du-te înapoi şi spune lumii ce ai văzut”. Toţi cei care au trecut prin aşa ceva spun deschis că nu mai au niciun fel de frică faţă de moarte. Pentru cei care trăiesc aceste experienţe e atât de covârşitor, încât rămân conştienţi şi după aceea de existenţa unei dimensiuni spirituale în univers, dedicându-se, pe mai departe, unei vieţi spirituale sau unei vieţi puse în slujba binelui.
„Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care se foloseşte”
– Domnule Dulcan, vă provoc să discutăm şi din punct de vedere ştiinţific. Cum se împacă toate aceste descoperiri cu formaţia dvs. de medic neurolog?
– Tocmai pentru că sunt medic neurolog şi am studiat creierul pot să afirm cu tărie că mintea omenească nu se reduce la reacţiile biochimice care au loc în creier. S-au făcut măsurători ale momentului în care sunt activate diferite arii din creier şi ele demonstrează că aceste activări preced cu câteva miimi de secundă conştientizarea lor. Cu alte cuvinte, decizia de executare a unei mişcări pare a fi luată înainte de a fi informat creierul. Şi atunci, dacă iniţiativa creierului precede, oarecum, voinţa noastră de a acţiona, ne întrebăm firesc: gândim sau suntem gândiţi? Nu avem încă o teorie coerentă referitoare la conştiinţă. Experienţa morţii clinice pledează pentru independenţa conştiinţei faţă de creier. Nu creierul generează conştiinţa, aşa cum încă se crede la modul general, ci conştiinţa are în primire un creier, de care se foloseşte de-a lungul unei vieţi, pentru a se informa, a experimenta şi a evolua.
– S-a imputat acestor viziuni avute în timpul morţii clinice că ar fi rodul anestezicelor sub care se află majoritatea pacienţilor.
– Da, s-a adus argumentul că ar putea fi halucinaţii sau expresia unui creier în suferinţă, că ar fi rezultatul ischemiei sau al unor crize epileptice. Sunt doctor neurolog şi pot aduce oricând argumente medicale împotriva acestor ipoteze. Despre efectul anestezicului nu poate fi vorba, căci sunt şi mulţi oameni care au avut aceste experienţe spontan, fără nicio influenţă chimică. Apoi, există oameni care şi-au dezvoltat capacitatea de a călători extracorporal, ei sunt cât se poate de lucizi şi de sănătoşi, iar mărturiile lor se mulează perfect pe viziunile celor care au trăit o moarte clinică. Nu e vorba de nicio influenţă exterioară. E pur şi simplu o altă stare a creierului, pe care, vrea nu vrea, ştiinţa va trebui să o accepte. Există studii făcute pe sute de oameni, de vârstă, sex, religie şi provenienţă diferite. Viziunile lor sunt asemănătoare, fie că e vorba de Sfânta Tereza de Avila, de Platon sau de persoane din zilele noastre.
– Aduce studiul morţii clinice argumente concrete în favoarea realităţii lumii de dincolo?
– Unul din cele mai puternice argumente este faptul că în timpul morţii clinice, nevăzătorii din naştere văd prima oară ce se întâmplă în jur. Ei văd cu ochii spiritului, ai corpului de energie. Este o dovadă că nu avem doar corp fizic, ci şi corp subtil, care este însoţit de o conştiinţă detaşată de creierul nostru anatomic şi care are o altă percepţie asupra timpului şi a spaţiului. Experienţa este a acestei conştiinţe, nu a creierului. Vederea se face într-un unghi de 360 de grade şi poate explora instantaneu la orice distanţă. Această vedere panoramică apare nu numai la cei care au o moarte clinică, ci şi în stările de extaz mistic sau în experienţa unor maeştri spirituali ai Orientului. Un creier traumatizat poate genera, desigur, şi halucinaţii, dar ele n-au coerenţă, n-au logică. Tot ceea ce se petrece în experienţa morţii clinice are o coerenţă, un sens moral, o filosofie profundă, cu referire la viaţa persoanei implicate. În urma lor, învăţăm întotdeauna o lecţie. Un alt argument extrem de important este memoria noastră de dincolo. Filmul retrospectiv al vieţii, care li se prezintă tuturor celor care ajung dincolo, demonstrează că nimic nu se uită din ceea ce am trăit aici. Se reţin şi cele mai mici amănunte, pe care credeam că le-am uitat de mult, pe care şi le amintesc chiar şi indivizii bolnavi de Alzheimer. În timpul vieţii noastre, nu memoria se pierde, ci instrumentul de redare, neuronul se atrofiază. Memoria rămâne în câmpul conştiinţei, care se extinde dincolo de noi în acelaşi timp cu matricea corpului nostru subtil. Argumente există cu duiumul, dar probabil cele mai puternice sunt mărturiile celor reîntorşi la viaţă.
– Din toate cazurile pe care le-aţi întâlnit şi studiat, care vi se pare cel mai spectaculos?
– Cred că cel mai impresionant este cazul Anitei Moorjani, pe care l-a şi relatat într-o carte autobiografică. Era de patru ani bolnavă de cancer limfatic când, intrată în comă profundă, terminală, începe să perceapă lumea dincolo de limitele obişnuite. Deşi are ochii închişi, fiindcă e supusă reanimării, îl vede pe fratele său în avionul cu care venea din India la Hong Kong, pentru a fi prezent la ultimele sale clipe de viaţă. Aude discuţiile între medici şi soţul său, deşi ele aveau loc pe un coridor îndepărtat. Şi nu doar că îi aude şi vede, dar le aude şi gândurile. Se eliberează din trupul fizic şi constată, cu uimire, că poate fi în mai multe locuri în acelaşi timp. Vede toate manevrele de reanimare pe care le fac medicii, înţelege disperarea soţului şi ar vrea să-i spună fratelui să nu se grăbească, fiindcă nu va muri până nu va veni. Însă nimeni nu o aude. După o vreme, ataşamentul ei faţă de oameni se estompează şi intră într-o lume minunată, guvernată de bucurie şi de iubire necondiţionată. Îşi revede tatăl, care murise cu zece ani înainte, cu care stă de vorbă şi care o anunţă că nu a venit încă timpul să rămână acolo. Îşi vede filmul vieţii şi înţelege misiunea pentru care a sosit pe pământ şi ceea ce mai are de făcut pentru a o împlini. Nu se bucură la gândul revenirii în corpul bolnav, dar înţelege că trebuie să se întoarcă să transmită lumii un mesaj. La ieşirea din comă, le zâmbeşte medicilor şi le spune că a fost vindecată şi va trăi. Nimeni n-o ia în serios. Şi totuşi, peste câteva zile, la analizele efectuate, medicii constată semne certe de vindecare. Însă Anita Moorjani a mai spus ceva în cartea ei autobiografică, şi anume că, în spaţiul de dincolo, în timpul filmului panoramic, i s-au revelat şi vieţile pe care le-a avut până atunci.
„Suntem cu adevărat «lumină din Lumină»”
– Atingeţi o chestiune extrem de controversată, tema reîntrupării, respinsă, de altfel, de religia creştină. Avem motive să credem în aşa ceva?
– Ideea reîntrupării e motiv de mare controversă între creştini şi susţinătorii ei. Există însă argumente ce ţin de impresia fiecăruia dintre noi, de acel sentiment de déjà vu pe care îl avem, uneori, când întâlnim o anumită persoană. Din nou, mărturiile oamenilor sunt cele care ar trebui să ne pună cel mai tare pe gânduri. Cercetătoarea Sandra Anne Taylor aduce în discuţie un caz foarte interesant, al unui tânăr arab, care s-a născut în munţi, în Liban, şi nu şi-a părăsit casa până la 20 de ani. S-a întâmplat să fie dus ocazional într-o altă localitate, la sute de km distanţă, pe care a recunoscut-o imediat ca fiind cea în care a trăit anterior. Ba mai mult, dintr-un impuls, a mers direct la casa în care se născuse, i-a identificat pe nume pe cei care o locuiau, le-a arătat locul în care şi-a amintit că a ascuns nişte bani şi i-a găsit. Familia respectivă era atunci într-un proces de stabilire a unui hotar între pământuri. El şi-a amintit unde era vechiul hotar. A fost atât de convingător, încât şi justiţia i-a acceptat mărturia. Se născuse în acelaşi anotimp în care, în urmă cu 20 de ani, vechea persoană fusese ucisă. Reîncarnarea lui a fost, deci, imediată. Mai e şi cazul lui Rand Jameston Shields, care în timpul unei morţi clinice retrăieşte 68 de evenimente din vieţile anterioare. A reţinut locul unde a trăit şi cine a fost. A făcut 8 vizite în acel oraş, a inventariat 114 dovezi care atestau acea viaţă şi a recunoscut 35 de clădiri. Cazul lui e celebru şi e studiat de dr. Jim B.Tucker, la secţia de medicină psihiatrică din Universitatea Statului Virginia. Dar detaliul care naşte cele mai multe întrebări e chiar cazul Anitei Moorjani. Acolo, sus, Cineva i-a spus să stea liniştită, că va fi vindecată şi i-a arătat şi celelalte vieţi pe care le-a avut. Dacă ştiinţa a putut confirma vindecarea ei miraculoasă, anunţată în lumea de dincolo, de ce n-am crede şi în celelalte lucruri văzute de ea acolo? Este o întrebare ce nu poate fi evitată.
– Suntem, deci, nemuritori. Murim, dar continuăm să trăim sub altă formă.
– Continuăm să trăim în corpul subtil, care e format din lumină de înaltă frecvenţă. Cei care au văzut corpul subtil, ceea ce numim în mod tradiţional „suflet”, în timpul experienţelor extracorporale, l-au descris ca fiind format din milioane de puncte luminoase. Dacă în ceea ce priveşte trupul nostru s-a spus că „pământ suntem şi în pământ ne vom întoarce”, în ceea ce priveşte sufletul, „lumină suntem şi în Lumină ne vom întoarce”. Suntem cu adevărat „lumină din Lumină”. E valabil şi dacă extrapolăm la nivel macro. Universul, spune David Bohm, este o hologramă gigantică. Între lumea de aici şi lumea de dincolo e doar o diferenţă de frecvenţă. Ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există. De pildă, noi percepem sunetele a căror frecvenţă se situează între 16.000 şi 20.000 Hz. Liliacul emite şi receptează ultrasunete cu frecvenţa până la 150.000 Hz. Iar delfinii comunică pe frecvenţe situate peste 150.000 Hz. La fel şi cu lumina. Sub un anumit prag al frecvenţei, lumina se condensează în materie fizică, iar deasupra acestuia, lumina devine energie invizibilă. Suntem aici, pe pământ, limitaţi de zidul unei frecvenţe care ne obturează vederea. Însă Dumnezeu, în mărinimia Lui, ne-a aşezat într-o fereastră cosmică, din care putem vedea universul, din care ni se oferă deschiderea.
– Vreţi să spuneţi că Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu pentru că El Însuşi vrea să fie cunoscut?
– Universul nu face lucruri gratuite. În vremurile noastre au explodat o serie de preocupări ştiinţifice care nu fac decât să confirme această dimensiune spirituală a universului, să demonstreze că istoria universului şi a omului e scrisă de aceeaşi mână, că om şi univers au aceeaşi origine spirituală. Experienţa morţii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat, pentru a ne îndemna să schimbăm drumul greşit pe care am mers până acum şi să ne însuşim lecţia cunoaşterii şi a iubirii, care e adevăratul sens al vieţii. Avem o singură şansă de ieşire din criza în care întreaga omenire este implicată: să optăm pentru o adevărată renaştere spirituală. Cu alte cuvinte, să trăim în armonie cu Dumnezeu, cu noi înşine, cu semenii şi cu natura. Nu întâmplător, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Ni s-a arătat Adevărul, ni s-a arătat Calea, e rândul nostru să răspundem chemării Lui.
Interviu de Dia Radu
Daniel Roxin: Vă invit să vizionați și emisiunea VIAȚA DUPĂ PRAGUL MORȚII în care l-am avut ca inivitat pe prof. univ. dr. Constantin Dulcan:
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Minunat…:))
Domnule,citeste biblia si nu te bizui pe intelepciunea ta!
Partea cu exista viata dupa moarte e adevarata.Restul sunt minciuni.Imi pare rau sa o spun,dar raiul si iadul sunt reale.Domnul sa aiba mila de noi.Sa nu ne trezim prea tarziu!!!
esti dus cu pluta departe dorule,problema e ca nu.ti dai seama…..
Si cine a scris biblia, nu tot omul!?
Dorulet, esti dus nu doar cu pluta departe, esti scos din toate sferele cunoasterii de sine, baiatule! Te-ai scos singur, de fapt. Si intr-adevar, tu nu-ti dai seama de asta.
Domnu Doru, de cine a fost scrisa Biblia????
Va spun eu, este scrisa de MANA OMULUI CU DIFERITE INTERPRETARI din cauza traducerilor vechi de mii de ani, vremurilor de atunci, si de ce nu MARILOR INTERESECARE SUNT LA ORA ACTUALA INTRE Biserica si Marea Ordine Mondiala!!!
Biblia a trecut prin prea multe maini, limbi, multe vremuri schimbate, multiple mentalitati de-a lungul vremurilor.
Inca ceva: lipsa multor pagini din Biblie (referire la Manuscrisele gasite si care faceau completare la Noul Testament)
Concluzie: MAI TREBUIE SA CREDEM IN BIBLIE sau DIRECT CELUI DE SUS SI CEEA CE AVEM IN NOI????
Biblia a fost scrisa de om intradevar mai precis vreo 47 de barbati, dar in asa fel conceputa incat sa fii dependent de ea. Omul a infiintat biserica, biserica a scris biblia si a inventat sfintii si pe Dimnezeu. Mai precis biserica din timpul romanilor (autoritatea religooasa) pentru ca se certau pe zei au creat un singur zeu care se numeste si astazi DUMNE-ZEU. Google search.
Este ,,ceva” mai mult decit atit!Cei ca mor cu adevarat nu vad decit o insiruire de evenimente.Viata!Dincolo nu duci nimic.Dincolo trebuie sa ai o ,,forma” care trebuie sa fie gata.Cei care vad o lumina,sa spunem asa, sunt niste privilegiati…primesc o forma ,,temporara”cu care mai tin legatura o vreme(suspendati intre doua lumi).,,Cum este jos asa-i si sus”.Doar tu vei fi altul.Ca si aici pe masura ce vei deveni constient vei fi uitat si ,,ceea ce a scapat”!Marturiile celor mai multi sunt confuze,ceea ce arata un nivel de pregatire scazut(spiritualitate).Este cineva care te indruma,dar nu-l vezi si nu il auzi.Stii ca este acolo pur si simplu.Daca vrei sa ,,vezi” ceva chiar si asa trebuie sa lasi totul aici.(Este doar el).Ar mai fi celelate ,,rele”,razboaie,molime, cind noi vedem doar raul imediat,nu si dezechilibrele (studiile privind natalitatea pe sexe si faptul ca uneori mai ,,semanam” :)! ) Amintiri,amintiri!!!
Daca va intereseaza subiectul, cititi ‘sufletul dupa moarte’ de Serafim Rose. O gasiti in format pdf gratuit pe net. Doamne ajuta!
În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți; Ps 19:1 Fapt 14:17 Fapt 17:27 21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat. 2Împ 17:15 Ier 2:5 Efes 4:17-18 22. S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit; În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți; Ps 19:1 Fapt 14:17 Fapt 17:27 21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat. 2Împ 17:15 Ier 2:5 Efes 4:17-18 22. S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit;
Atunci se arată omul cât este de prost cu știința lui, și orice argintar rămâne de rușine cu idolii lor.. ;Ieremia cap 10 vers 14;
10. Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup. ;2 Corinteni cap 5 vers 10 ; și multe alte dovezi
Săracu de oricine nu citește scriptura și se lasă amăgit de înțelepții lumii car vor fi nimiciți!
Și ce ma uimește enorm! De ce întotdeauna și la toate aceste fantastice descoperi trebuie sa fie și o participare AMERICANA parca fără nu are gust. Dumnezeu sa ne păzească și sa ne lumineze
La inceputul Bibliei este scris acest paragrafL: „Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Matei, 22,29). Sunt cele mai adevarate cuvinte pe care o fiinta umana ar putea sa le auda sau citeasca. In biblie scrie clar ca exista viata dupa moarte. Daca oamenii s-ar sinchisi sa o citeasca ar primi raspunsuri la toate intrebarile pe care le au despre Dumnezeu, credinta , spiritualitate etc. Intr-adevar ca Biblia sa fie inteleasa pe deplin trebuie citita de mai multe ori si cu mare atentie pentru ca Dumnezeu vorbeste in pilde/metafore. Ca sa aflati adevarul despre acesta viata si cea de apoi cititi Biblia.
tot pe tema aceasta va recomand o carte ” Din tainele vietii si ale universului ” de Scarlat Demetrescu
E depasit , sint altele mai de actualitate
Cititi pe George Adamski .
Minunat om , o să caut cărţile şi le voi comanda în vacanţa de vară. Şi eu mă întrebam ,până am aflat răspunsul domnului Dulcan, acela că partea materială ia în primire conştiiţa ,ce s-ar întâmpla dacă am lua creierul aflat în moarte clinică şi despre care se spune că atunci în lipsa de oxigen creează acea iluzie de rai, să îl separăm în bucăţi, care parte ar genera gândurile, mi s-ar fragmenta conştiiţa în fiecare bucată? Dar acum am aflat răspunsul datorită dumneavoastră 🙂
Noi cei de pe pamint Venim din alta galaxie Unde fiecare dintre noi a savirsit cite o prostie Si pentru asta am fost condamnati Si pe pamint teleportati Pamintul nui decit un lagar o inchisoare Unde isi ispaseste pedeapsa fiecare Cind viata se va termina Inapoi noi vom pleca Si vom trai o vejnicie Fericiti la noi in galaxie Cu o conditie sa nu mai savirsim nici o prostie
Să nu uităm că doar nu numai noi suntem miezul universului, să ne gândim că sunt o multitudine de alte vietăți aici pe planetă: animale, păsări, insecte, pești…dar și alte entități,nu numai din galaxia noastră, ci și din alte galaxii…și din alte universuri…e prea complicat pentru noi să înțelegem că stau intr-adevăr lucrurile. Eu am trecut prin experiența morții clinice, familia primise vestea și se pregăteau de înmormântare, când au venit să mă ia de la spital, nefiind supravegheat, eu mă întorsesem din poziția cu fața în sus și mâinile pe piept, dormeam pe burtă cu mâinile pe lângă corp, doctorii fiind uluiți iar familia super fericită…însă nu îmi aduc aminte de nimic în cele 6 ore fiind declarat decedat!!!
Într-adevăr foarte convenabilă descrierea aceasta , mai ales pentru persoanele care vor să trăiască după bunul plac şi resping Cuvântul lui Dumnezeu…
„Potopul lui Noe”,Sodoma şi Gomora,şi multe altele, sunt lucruri dovedite stiintific (şi arată că Dumnezeu face judecată pe pământ,dar tot el ne arată că va fi o judecată finală în cer). Așa că, fiecare este răspunzător de poziția pe care o adopta faţă de Dumnezeu. El a vorbit atât de clar prin Fiul Său, dar omul nu i-a seama…
-omul crede, omul citeste mult, omul deviaza ;;; si daca nu e nimic apoi??? treziti-va !!!
citesc si ma regasesc in descrierea acestui medic,ma regasesc in fiecare actiune descrisa…am stat in coma 45 de zile in 2011.am avut aceleasi trairi descrise,am crezut tot timpul in dumnezeu,cred si acum dar dupa coma vad lucrurile in alt mod,am inceput sa scriu o carte despre ceea ce am trait in cele 45 de zile,nu am terminat,ma blochez in anumite locuri si incerc sa descifrez..e adevarat oameni te cred nebun daca le povestesti si incetezi sa mai vorbesti despre acest lucru pt.ca te-ai saturat de privirile cu subanteles a celor din jur,credeti-ma uneori as vrea sa reusesc sa gasesc persoana care sa ma asculte sa ma pot elibera si sa ma poata ajuta sainteleg viata pe care am trait-o dincolo..toti ve-ti spune ca era un vis dar eu sunt sigura ca am trait in alt univers,intr-o alta dimensiune…experienta asta m-a schimbat radical,nu pot judeca oameni care nu te inteleg pt.ca nici eu cred ca nu as fi inteles si nu as fi acceptat,dar exista o diferenta,cei ce traiesc aceste momente si cei ce nu le traiesc,sunt doua moduri de agandi diverse…
Eu nu am fost in coma,dar m-i sau intimplat toate cele descrise.Insa la o anumita distanta in timp una de cealalta.Si am vazut clar unele locuri.Apoi s-au derulat niste evenimente de care pur si simplu stiam,apoi am inceput sa stiu pur si simplu niste lucruri pe care nu le facusem niciodata,apoi am inceput sa vad cu o oarecare precizie lucruri care se vor intimpla,sa vad prin ochii altora, sau prin obiectivele aparatelor de filmat,…tot tacimul.Acum doar stiu pur si simplu..nu este usor si uneori am stari de nervozitate exagerate…si nu pot sa spun nimanui ca nu am nimic cu ei si nici nu pot sa spun ce se intimpla.Sunt al naibii de vioi,ai agit si-i enervez pe toti din jur(am devenit)…intr-un timp umblam iarna numai in tricou,nu-mi era nici cald nici frig.Acu’ uit sa dau hainele jos de pe mine si cind este cel mai cald…ce am scris mai sus este ceva la subiect, nu o explicatie!
. . .lumea de dincolo santem noi,cei din energie concentrata,aici e lumea lor ,noi in stare de energie,unii, cu frecventa mai inalta,altii…
Este prima data cind am ajuns sa citesc interviul cu autorul acestei carti.Citind mi am retrait experientele capatate in cele trei stari de coma pe care le am trait pe propria piele la virste diferite.Va confirm ca aproximativ 80% din ce am citit mi s-au intimplat si mie.Faptul ca entitatea dominanta in acea stare de bine,vorbeste este de necontestat.Despre acea judecata de apoi va pot spune nu cred ca exista,ci este adevarat ca drumul fiecaruia ajuns in acea stare este dejatrasat de faptele,bune sau rele facute in timpul vietii.In rest cred ca tot ce am trait in acea dimensiune diferita in care am fost cu spiritul meu,sau mai bine zis la granita inferioara acestei stari ramine doar pentru mine.
MULTUMESC.
MULTUMESC ca din ce in ce mai multi OAMENI de stiinta, incep sa vada si sa accepte ceea ce ESTE dincolo de Val/ perdea si ca sustin cu argumente stiintifice si exemple, trairi, ce multi dintre noi STIU.
MULTUMESC.
cum o zas bunica-mea:-traieste-ti,maica,viata asta cum ai sti mai bine,ca,de dincolo no s-o-ntors nimeni sa spuna cum pe acolo…
Se face voit paralela intre religie si moartea clinica, dar de fapt nu exista nicio legatura, relegiile sunt doar institutii abjecte de manipulare a vulgului, pe cand moartea clinica este de fapt un pas intr-o lume misterioasa. Descrierile subiectilor chestionati cu privire la moartea clinica pe care au experimentat-o, genereaza un punct de vedere convergent, si anume ca nu exista rai si iad, cei care au trecut dincolo au intalnit lumi mult mai frumoase decat a noastra fiindu-le greu sa se intoarca, dar au fost si o parte dintre cei ce au trecut dincolo si nu s-au regasit pe ei, negasind decat bezna. Concluzia este ca teoria crestina cum ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului si indreptarea lui, NU subzista fiind falsa, si probabil, daca nu chiar sigur, cei rai sunt considerati rebuturi existentiale si sufletele lor sunt dezintegrate. Multumesc si felicitari domnului Roxin pentru perseverenta cu care actioneaza in directia culturalizarii acestui popor cu oameni frumosi si destepti, dar care sunt agresati de peste 20 de ani. De, sistemul te vrea prost.
Desi il apreciez pe domnul Dulcan, nu sunt de aceasi parere cu dansul cu privire la viata de dupa moarte. Nimeni nu are dovezi ca ar exista viata dupa moarte, si nu ma refer la revelatii in urma unei come profunde sau chiar asa zisele reveniri spectaculoase din pragul mortii. E omenesc sa vrem sa credem ca exista ceva mai mult decat viata asta scurta pe pamant, si suntem dispusi sa inventam scenarii sustinute de pseudo- stiin ta proptite cu religie, ca altfel nu are credibilitate la public. Intr-un fel sunt invidioasa pe cei care cred sincer ca or sa aiba o existenta fericita si lipsita de orice forma de suferitnta dupa moarte. Eu nu cred ca exista constiinta dupa moarte, poate atomii care o data au format corpul meu vor fi parte din alte fiinte, plante sau anmale, sau chiar praf, dar ca eu ca si fiinta constienta sunt prezenta, mai mult, ca traiesc alturi de Iisus, e un scenariu ridicol. Din nou, nu vreau sa jicnesc credinta altora, e doar ceea ce eu cred. Si nu am ajuns la aceasta usor. Mi-au trebuit ani de cercetare si cautare. Sper ca si voi sa va gasiti adevarul personal, nu cel care si s-a inoculat din copilarie.
Buna ziua.Am o intrebare,o nedumerire…cei care sunt anesteziati total,inaintea unei operatii,nu stiu absolut nimic.In acest caz,anestezia nu este vorba despre o moarte clinica ? Eu de exemplu am avut doua operatii,dupa revenirea din anestezie nu am stiut absolut nimic.Se poate explica acest fapt ? Va multumesc.
Si eu m-am intrebat acelasi lucru, d-le Matei. Eu am fost anesteziata total in timpul unei operatii pe la 20 de ani si cand m-am trezit dr m-a intrebat ce-am visat.Eu am visat o calatorie in lumi paralele asa cum vb si dl Dulcan, a fost o senzatie extraordinara de bucurie,pace, fericire din care nu as fi vrut sa ma intorc.Eu nu citisem la acea varsta despre moartea clinica. Nu pot sa spun daca e lumea de dincolo sau nu, sau mintea mea in stare de relaxare. Odata am avut un vis premonitoriu ca un vecin care era suparat pe mine de ani de zile a venit sa se impace. Si chiar asa s-a intamplat. Am lasat gunoiul la usa si a batut sa-mi spuna ca il duce el. Si am multe intamplari ciudate in viata de zi cu zi..Cateodata mi se pare ca o iau razna, dar trebuie sa fie ceva dincolo de constientul nostru…
http://saptevieti70.blogspot.ro/2015/05/o-data-ce-s-arupt-orice-legatura-dintre.html?m=1