Cunoaste lumea

Noutăți

Alfabetul chirilic este străvechi românesc. Românilor li s-a oferit propria marfă, sub formă de cadou

  •  
  •  
  •  

Am putea începe cu o concluzie: de-a lungul timpului românii au constituit mereu o miză istorică  pentru alții, iar destinul le-a  fost decis de faptele și așezarea lor geografică. O ispită a binelui și a avuției. O fi un paradox, dar nu e deloc departe de adevăr.

Nicicând nu s-a scris o asemenea carte despre limba română.

În volumul de acum cinci ani, Limba română. Nașterea și falsurile istorice (LRNFI), Lucian Costi a configurat bazele formării limbii  noastre, a demonstrat că româna este o limbă cerebrală alcătuită din morfeme semantice numite particule fundamentale de construcție care formează cuvintele și le dau acestora sens, profunzime și productivitate, adică ușurința de a da naștere la familii de cuvinte.

La rândul lui, cuvântul  ca atare poate desemna o realitate naturală, dar și una magică, irațională dacă i se adaugă o particulă. De exemplu,  lucire – nălucire, zdravăn – năzdrăvan, caz – năcaz.

Dacă particula este postpusă, lucrurile se schimbă și reintrăm în lumea simțurilor,  caznă, bocnă. Acolo găsim o înlănțuire de principii și un inventar impresionant  de aplicații practice ale formării cuvintelor în limba română, aflând totodată că la început a fost cuvântul și apoi regula gramaticală care a făcut ordine în masa extraordinar de bogată  și diversificată a cuvintelor.

Aproape în exclusivitate, cuvintele limbii române sunt creații interne, împrumuturile și adaptările, firești în orice limbă, fiind minimale.

Totodată, teoriile oficiale, academice, care nu găsesc în limba română decât împrumuturi, reprezintă nu doar falsuri grosolane ci și foarte ciudate, dacă ne gândim că primele dicționare românești, deși au fost create de niște alogeni neprieteni, au fost însușite  și îmbogățite în falsitatea lor de așa ziși specialiști români. Aceste teorii servesc interese străine neamului nostru.

Ideea fundamentală a cărții este că neamul românesc împreună cu limba și credința sa au străvechime și continuitate istorică.

Limba română este o creație  inteligentă a unui neam sedentar și bine orânduit de-a lungul istoriei, cu credința într-un singur Dumnezeu și în cinstirea străbunilor, cultura însușirilor pozitive în viața de toate zilele și respectul celorlalte neamuri.

Un creștinism avant la lettre, care la români există de când lumea. Un adevăr care nu prea convine tuturor. Trist este că nici academicilor români care cultivă falsul de când se știu.

Poate fi numită altfel fapta celor care susțin că terminologia creștină este când de origine latină ori greacă, știind că atât romanii, cât și grecii erau idolatri, sau slavă, știind că slavii, păgâni sadea, s-au creștinat abia în secolul IX, la foarte multe secole după creștinarea formală a românilor, ca să nu mai vorbim de precreștinismul neamului nostru?

De data aceasta, Lucian Costi intră pe un teren greu, care nu ține doar de limbă. Româna, limba vechilor cazanii, volumul 1, explorează bagajul lexical al ortodoxiei române, adică toți termenii utilizați în mod curent, zi și noapte, în serviciul religios creștin ortodox de când se știe în România.

Prin urmare, vom  avea atât lingvistică, cât și religie. S-a acreditat ideea că acești termeni provin din așa numita slavă veche care, deși are o poveste făcută, nu mai preocupă pe nimeni și este luată ca atare și de lingviști și de teologi.

Să vedem totuși, pe scurt, cum s-au petrecut lucrurile. Alfabetul chirilic (mai întâi glagolitic, format din literele mici grecești) a fost făcut cadou în secolul al IX-lea de către celebrii Chiril și Metodiu (doi frați presupus greci din Salonic, pe numele lor adevărate Constantin și Mihail) mai întâi, Moraviei, provincie supusă Imperiului Roman de Răsărit, dar și papalității, de unde ar fi trecut în Bulgaria și apoi în Rusia kieviană, adică Ucraina de astăzi.

A devenit haina grafică a limbilor slave din acel timp. Popoarele vorbitoare de slavă, recent creștinate, au început s-o  utilizeze în scrierile religioase […].

Una dintre concluziile cărții este că alfabetul chirilic este străvechi românesc!

Culmea ironiei este că printre „beneficiarii” alfabetului chirilic a fost inclusă și România, o patrie a creștinismului, căreia i s-a oferit propria marfă cu titlu de cadou venit din partea unora care abia învățau ce este religia creștină. Suntem în plină istorie a falsului.

Am ținut să fac aceste precizări ca să arăt că efortul lui Lucian Costi nu este doar îndrăzneț, ci justificat și necesar.

El se ocupă de ce se întâmplă dincolo de haina grafică a limbii, dar și de religie. Totodată, vă dați seama că el se opune unui fantastic edificiu cultural marcat de false convingeri, sprijinite de un munte de scrieri, la fel de false.

Pe scurt, în carte se arată că toți termenii serviciului religios ortodox din România nu au nici un fel de origine slavă, ci sunt autohtoni și că creștinismul românesc are o vechime de peste cinci mii de ani, în timp ce Academia Română, mai nou, abia ne acordă o mie…

DUMITRU IONCICĂ

Fragment din prefața cărții „Româna, limba vechilor Cazanii” de Lucian Costi, Editura Uranus

Sursa: CERTITUDINEA


Cunoaşte Lumea --> Prima pagină


  •  
  •  
  •  

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii